Sunt un simpatizant al gândirii pozitive, adept ar fi prea mult spus, de cele mai multe ori îmi e greu să cred că totul va fi bine, deși până acum am trecut cu viață de fiecare provocare. Eu sunt genul de om care crede că dacă nu va reuși la un anumit examen i se va sfârși toată viața. Într-adevăr multe lucruri din lumea asta se leagă însă nici chiar așa, nu există nici o probă atâtde crucială încât să depindă toată viața ta de ea, asta în cazul în care nu ești gladiator sau soldat(aici e altă poveste).
Mă refer însă la provocările de natură profesională, diferite interviuri, teste, examene. Trebui să recunosc că ajută al naibii de mult să gândești pozitiv, dacă poți să faci asta deja jumătate din succes e garantat. Însă eu nu sunt inițiat în această artă a gândirii pozitive, mie mi se pare greu(sau paote că așa mi-am impus să mi se pară) să gândești pozitiv. Nu prea văd cum poți să primești tot ce-ți dorești fără să muncești. Nu cred că în viață primim ce ne dorim ci mai degrabă avem ce ne construim. Asta e partea cea mai grea, legătura dintre gând și acțiune. Sunt convins că până la urmă o să-mi fie tot mai ușor să fac acastă legătură însă pe moemnt mi se pare un pic ciudat pur și simplu să-ți dorești ceva. Poate că am fost educați prost, am fost învățați că trebuie să-ți rupi oasele ca sâ îți câștigi existența. Însă nu e chiar așa, trebuie să construiești, să pui pasiune indiferent ce ai face, cum zicea mama, "dacă îți bați copii să-i bați cu pasiune"(da, mama mă bătea, foarte mult, însă la cap). Dacă nu știi ce-ți place și nu știi ce vrei să faci cel mai simplu e să iubești totul. Oricum în viață nu trebuie să face ce îți place ci să iubești ceea ce faci, indiferent ce ar fi, decât dacă nu eutanasiezi pisicuțe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu