Motivație și perseverență

Unora le este mai greu să se motiveze, ca și mine de altfel. Dar asta nu contează, uită-te la toate filmele motivaționale care există în lumea asta, uită-te la The Secret și la Beyond The Secret și la The Secret Behind The Secret și la absolut toate chestiile din lumea asta. Nu te da bătut, nu zi niciodată: "eu nu o să-mi găsesc motivația". Continuă să cauți, nu te opri niciodată, cu cât drumul e mai lung cu atât destinația e mai frumoasă. De fapt drumul e exact atât cât vrei tu să fie de lung. De fapt ești acolo deja doar că nu îți dai seama, doar un gând te mai desparte de visul tău. Un singur pas și situezi pe drumul corect, cum zicea un proverb australian: "O calatorie de 1000 de mile incepe cu un singur pas". Ce ai făcut până acum nu mai contează, nici măcar nu mai  întoarce capul, mergi pe drumul tău și nu te opri. Da, uneori e greu, uneori simți că vrei să renunți. Odihnește-te dacă e nevoie dar nu renunța niciodată!

Cheia talentului

Știu că titlul acestui articol sună ca un vers de manea însa nu mă deranjează, deși nu îmi plac manelele, trebuie să recunosc că maneliștii au înțeles o chestie foarte impornantă: trebuie să fii pozitiv. Trebuie să fii pozitiv și perseverent, cheia succesului este perseverența, puterea de a nu te lăsa bătut niciodată. Cei mai buni programatori, sportivi, orice vreți voi au ajuns să fie talentați pentru că au fost perseverenți. Cu siguranță au eșuat de nenumărate ori însă nu s-au lăsat niciodată bătuți. Cum am mai zis(de fapt am citit asta undeva) motivația e ca și un duș, nu ține prea mult, tebuie făcută zilnic. Nu trebuie să fii deștept atât timp cât știi să te motivezi. De fapt nici nu e mare filozofie, pur și simplu trebuie să-ți zici:"vreau să fac asta!". Mă enervează oamenii care zic: "eu nu am talent". Ceea ce nu înțeleg ei este că talentul e o chestie care se construiește în timp, nu eștistă din punct de vedere psihic, chiar și vocea se dobândește prin practică, aproape orice se poate obține prin practică. Ca să obții orice rezultat ai nevoie de 90% traspirație. Restul sunt chestii mici cum ar fi inspirația, memoria, etc. Din păcate se pune prea mult accent pe aceste aspecte, tinsem să uităm ensențialul. Munca și perseverența sunt cele mai importnante lucruri când vrei să obții ceva. Nu trebuie să faci ce sinți tu că îți place ci să-ți placă orice ai face. Nu cred în destin însă cred că ar trebuie să iubim absolut orice lucru ne iese în cale și să-l facem cu plăcere, să lăsăm viața să curgă de la sine. Asta nu înseamnă că pierdem controlul asupra propriei vieți, ci din potrivă, dacă iți fixezi mintea pe o singura idee fixă pierzi controlul. Viața e ca o sinusoidă, urcă și coboară, așa că fi pe val. Absolut orice faci în momentul ăsta fă-o cu plăcere și nu reununța niciodată. Să vă dau un mic exemplu: Daron Malakian, chitaristul de la System of a Down nu a ajuns bun pentru că s-a născut cu ceva în plus ci pentru că atunci când era adolescent în loc să iasă pe afară și să se uite la TV a ales să exerseze 12 ore pe zi. Știu că mulți dintre voi vreți să fiți chitariști, chiar  și eu voiam asta la un moment dat, însă nu îm doream din adândcul sufeltului, nu aș fi fost dispus sa exersez 12 ore pe zi, am renunțat repede când am văzut că fac bătături la degete. Așa că orice vis ai avea fi sigur că poți să faci asta non-stop, trebuie să faci sacrificii, trebuie să muncești când alții se relaxează, dacă îți mai și place atunci e ca și cum nu ai munci. Fosta mea profă de chimie din liceu ne zicea mereu că dacă îți place ceea ce faci te vei încărca cu mai multă energie în loc să obosești. Tipa oricum era nebună, în sensun de geniu nebun, muncea continuu, zi și noapte, făcuse niște descoperiri importante legate de fuziunea hidrogenului, încerca să ne explice și nouă însă nu ne stătea nouă capul la așa ceva, abea după ce a murit începusem să ne uităm pe Discovery și să vedem tot felul de chestii legate de fuziunea hidrogenului, energie gratuită, etc. Uneori chestiile pe care le cauți sunt exact sub nasul tău.

Motive să înveți

Scriu acest articol în primul rând pentru că eu am nevoie de asta, nu vă gândiți că doar pentru că am ales să-mi fac un blog pozitivist sunt un om foarte optimist, ba din contră. De fapt fac ceea ce fac ca să-mi ridic mie moralul, iar dacă mai găsește și altcineva util ceea ce scriu sunt mai mult decât fericit. Oare de ce nu ne place să învățăm? Nu cred că am avea ceva mai bund e făcut la vârsta asta decât să ne ținem de școală. Dar indiferent de vârstă faptul că înveți divere lucruri(nu neapărat la școală) te menține tânăr. Știu că e foarte greu să o faci, de fapt eu sunt un exemplu foarte bun când vine vorba de amânare, lipsă de motivație, etc. Dar motivația e ca dușul, nu ține mult așa că trebuie să o faci zilnic. Nu știu cum reușesc americanii dar ei școala să pară marfă! Degeaba zicem de ei că sunt proști, adevărul e că au reușit să fure cei mai buni studenți din lume și să-i aducă la ei. Acolo oricum ești foarte bine recompensat dacă îțî bațî capul cu ceva important cum ar fi cercetare, inginerie sau alte chestii la care nu prea se încumetă multă lume. Și asta e general valabil, cu cât faci ceva mai dificil, cu atât ai mai multe șanse să ajungi sus, pentru că nu prea e multă lume acolo sus, e chiar destul de pustiu de fapt. Oare de ce? Pentru că îțî e lene să faci o integrală? Chiar e așa mare lucru? Sincer nu cred că o să ți se mai pară așa mare lucru când o să muncești într-un fast food pentru tot restul zilelor tale. E drept că nici cu școala nu faci prea multe în viață însă fără ea nu faci nici atât. Dacă nu faci acum ce e ușor va trebui să faci mai târziu ce e mai greu, pentru că așa e viața, leneșul mai mult muncește. Mulți filozifi au spus că soarta îi favorizează pe hei harnici șî curajoși, așa că de ce te mai plângi? Ai încecat măcar să fii altfel? Eu când eram mai mic învățam foarte bine, și trebuie să recunosc că eram fericit, mă iubeau ai mei, mă respectau colegii, ba chiar aveam și succes mai mult la fete, eram băiatul ăla deștept cu ochi albaștrii. În liceu m-am stricat total, am început să chiulesc  foarte mult, să mă joc pe calculator, sa fac orice altceva mai puțin să mă țin de școală. Găseam tot felul de motive: ziceam că sistemul e prost că oricum școala nu te ajută în viață, găseam exemple de oameni care au reușit fără școală, etc. Dar până la urmă tot a trebui să învăț singur absolut tot ce nu am învățat în liceu, mai matematica. Dacă într-ia 12-a mi-a fost lene să trec pe la mate și să-mi bat capul cu integralele chiar dacă profesorul explica foarte bine si pe înțeles, a trebuit să le învăț în facultate de unul singur în câteva zile înainte de examen, ceea ce nu a fost deloc ușor, numai eu știu câțî pumni în cap mi-am dat. Și erau exact aceleași lucruri, dacă aș fi învățat la timp după ar fi trebui doar să mai repet puțin. E adevărat că mai și uiți din ce înveți dar important e să-ți folosești creierul ăla că doar nu ești maimuță. Cu lenea nu faci nimic, pune mâna pe o carte de mate și un creion dacă vrei să te afirmi, așa e cel ami ușor, crede-mă! Poate că "suferi" un pic câțiva ani în facultate și știu că pare greu să nu duci o viață adevărată de student cum duc ăia de pe la alte facultăți dar va fi și mai greu să faci o facultate după ce ai nevastă și copii, să muncești în schimbul 3 ca să poți să te duci ziua la cursuri. Vezi, asta e chestia, zici că vrei să reușești în viață dar nu știi sigur, dacă ai vrea cu adevărat nu ai mai ezita nici o secundă, ai pune acum mâna pe carte. Dacă te-ai vedea rupându-ti oasele pentru nici 1000 de lei ai sări acum din fotoliul tău confortabil și ai toci cărțile alea. Dacă l-ai vedea pe fiul ău zicându-ți că râd copii de el că taică-su' e gunoier și că tata lu' Ionuț e inginer și i-a luat "nu știu ce" bicicletă... sigur ți-ai târâ curul ăla gras la școală. Știu că par un om dur dar viața e și mai dură de atât cu cei leneși și fără perspective, nu mai căuta scuze și exemple de oameni care au reușit fără școală, fă ce e mai ușor acum. Ai lucrat vreodată în schimb de noapte sau la muncă grea(cum ar fi la pădure)? Daca nu îțî zic eu că nu e deloc plăcut, am făcut eu asta într-o vacanță de vară pentru că voiam bani. Ei lasă că am văzut eu și cum se fac banii, 7 milioane într-o lună muncind 12 cu 24 într-o fabrică de apă minerală pe timpul verii. Când a început școală aș fi mâncat cărțile, doar că nu m-a ținut mult, pentru că nu știam că motivația nu durează mult, trebuie continuu să te încurajezi și să lupți, să faci un obicei din asta. Din păcate vezi aeste aspecte doar când  ești pe marginea prăpastiei, cum sant eu, în pragul de a repeta anul universitar. Deci nici mie nu îmi e ușor, nu ești singurul, nu te mai plânge și hai să facem asta împreună!

Nu primești ce-ți deorești, ai ce-ți constuiești

Sunt un simpatizant al gândirii pozitive, adept ar fi prea mult spus, de cele mai multe ori îmi e greu să cred că totul va fi bine, deși până acum am trecut cu viață de fiecare provocare. Eu sunt genul de om care crede că dacă nu va reuși la un anumit examen i se va sfârși toată viața. Într-adevăr multe lucruri din lumea asta se leagă însă nici chiar așa, nu există nici o probă atâtde crucială încât să depindă toată viața ta de ea, asta în cazul în care nu ești gladiator sau soldat(aici e altă poveste).
Mă refer însă la provocările de natură profesională, diferite interviuri, teste, examene. Trebui să recunosc că ajută al naibii de mult să gândești pozitiv, dacă poți să faci asta deja jumătate din succes e garantat. Însă eu nu sunt inițiat în această artă a gândirii pozitive, mie mi se pare greu(sau paote că așa mi-am impus să mi se pară) să gândești pozitiv. Nu prea văd cum poți să primești tot ce-ți dorești fără să muncești. Nu cred că în viață primim ce ne dorim ci mai degrabă avem ce ne construim. Asta e partea cea mai grea, legătura dintre gând și acțiune. Sunt convins că până la urmă o să-mi fie tot mai ușor să fac acastă legătură însă pe moemnt mi se pare un pic ciudat pur și simplu să-ți dorești ceva. Poate că am fost educați prost, am fost învățați că trebuie să-ți rupi oasele ca sâ îți câștigi existența. Însă nu e chiar așa, trebuie să construiești, să pui pasiune indiferent ce ai face, cum zicea mama, "dacă îți bați copii să-i bați cu pasiune"(da, mama mă bătea, foarte mult, însă la cap). Dacă nu știi ce-ți place și nu știi ce vrei să faci cel mai simplu e să iubești totul. Oricum în viață nu trebuie să face ce îți place ci să iubești ceea ce faci, indiferent ce ar fi, decât dacă nu eutanasiezi pisicuțe.